Introducere în întrerupătoare

Un întrerupător este un dispozitiv de comutare capabil să producă, să transporte și să întrerupă curenți în condiții normale de circuit, precum și să producă, să conducă și să întrerupă curenți în condiții anormale de circuit într-un interval de timp specificat. Pe baza domeniului lor de aplicare, întreruptoarele automate sunt clasificate în tipuri de-tensiune înaltă și de-joasă tensiune; în timp ce granița dintre tensiunea înaltă și cea joasă este oarecum fluidă, echipamentele electrice care funcționează la tensiuni de peste 3 kV sunt, în general, clasificate ca aparate de înaltă-tensiune.

Întreruptoarele de circuit servesc la distribuirea energiei electrice, facilitează pornirea nefrecventă a motoarelor asincrone și oferă protecție pentru liniile electrice, motoare și echipamente similare. În cazul unor defecțiuni-cum ar fi suprasarcini severe, scurtcircuite sau condiții de subtensiune-, acestea întrerup automat circuitul. Din punct de vedere funcțional, acestea acționează ca o combinație între o unitate de comutare-și diferite relee de protecție (de exemplu, suprasarcină, subtensiune și relee termice). În plus, spre deosebire de siguranțe, acestea nu necesită de obicei înlocuirea componentelor după întreruperea unui curent de defect. În consecință, au găsit o aplicare pe scară largă în diferite domenii.

În cadrul proceselor de generare, transport și utilizare a energiei electrice, distribuția energiei electrice constituie o etapă extrem de importantă. Un sistem de distribuție a energiei electrice cuprinde transformatoare și o varietate de dispozitive electrice de înaltă- și joasă-tensiune; printre acestea, întrerupătorul de circuit de joasă-tensiune se remarcă ca un dispozitiv electric care este utilizat în cantități mari într-un spectru larg de aplicații.